26 ianuarie 2025

80 de ani de la eliberarea Auschwitz-ului (Auschwitz-Birkenau)

În 2025 se marchează o dată semnificativă în memoria istorică modernă – 80 de ani de la victoria țărilor participante la coaliția antihitleristă asupra Germaniei naziste.

Nazismul a arătat lumii cea mai înfiorătoare creație a sa – Holocaustul – cel mai tragic eveniment din istoria evreilor europeni și, în special, a evreilor din Moldova.

Chiar înainte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial, umanitatea s-a confruntat, ocazional, cu cazuri de genocid etnic în masă. Însă naziștii au fost cei care au dezvoltat ideologia, justificările teoretice și practica teribilă – un sistem și metode de exterminare nu doar în masă, ci totală, a oamenilor pe principii etnice. Și, în primul rând, exterminarea evreilor.

Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este marcată anual pe 27 ianuarie, conform unei decizii a ONU din 2005. De ce anume această dată? Pe 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au eliberat Auschwitz (denumirea poloneză, dar utilizată acum cea germană – Auschwitz-Birkenau) – cel mai mare lagăr de concentrare și de exterminare din istoria omenirii. În acest loc, naziștii au exterminat cel puțin 1.100.000 de persoane, dintre care aproximativ 1.000.000 erau evrei.

După sfârșitul războiului, în cadrul Tribunalului de la Nürnberg, s-a menționat cifra de până la 8 milioane de evrei uciși. În timp, s-a acceptat că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial naziștii germani și aliații lor au exterminat în total cel puțin 6 milioane de evrei. Astfel, o șesime din toate victimele evreiești ale Holocaustului sunt legate de Auschwitz. Din acest motiv, Auschwitz a devenit, în Europa postbelică, simbolul principal al crimelor naziste împotriva umanității, simbolul Holocaustului.

Auschwitz reprezenta un complex care includea mai multe lagăre principale și diverse filiale în suburbiile acestui oraș. Unul dintre ele a fost, pentru mult timp, centrul principal al exterminării. Lagărele erau situate la 60 km vest de Cracovia, în apropierea graniței germano-poloneze de dinainte de război, în Silezia Superioară. În apropierea orașului polonez Oświęcim (Auschwitz) au fost create trei lagăre: Auschwitz I, fondat în mai 1940, destinat inițial deținuților politici polonezi și prizonierilor de război sovietici; Auschwitz II-Birkenau, construit în 1942, cel mai mare lagăr, cu 4 camere de gazare și crematorii, centru de exterminare în masă între 1942-1944; și Auschwitz III-Monowitz, un lagăr de muncă forțată, cu 47 de filiale unde deținuții erau folosiți ca forță de muncă pe șantierele și minele din apropiere.

Auschwitz-Birkenau a fost creat în conformitate cu deciziile Conferinței de la Wannsee, care a stabilit „soluția finală a problemei evreiești”. Acest lagăr a devenit locul principal al Holocaustului. Cele mai multe victime au fost ucise în camerele de gazare, iar trupurile lor au fost incinerate în crematorii. La sosirea în lagăr, oamenii erau selectați – cei capabili de muncă erau păstrați în viață, iar ceilalți erau trimiși direct la moarte. Cei care supraviețuiau erau supuși torturii și experimentelor medicale inumane.

În Auschwitz au fost exterminați cel puțin 960.000 de evrei, însă unii istorici cred că această cifră ar fi fost mult mai mare. De asemenea, aici au fost uciși aproximativ 74.000 de polonezi, 21.000 de romi, 15.000 de prizonieri de război sovietici și între 10.000-15.000 de persoane de alte naționalități.

Deținuții din Auschwitz au încercat să reziste. Pe 7 octombrie 1944, câteva sute de prizonieri au organizat o revoltă, ucigând trei gardieni și distrugând o cameră de gazare și un crematoriu. Revolta a fost suprimată, iar femeile evreice care au adus explozivul au fost spânzurate public.

Camerele de gazare au fost distruse de naziști în ianuarie 1945, iar lagărul a fost eliberat pe 27 ianuarie. Au fost găsiți aproximativ 7.000 de supraviețuitori.

În 1947, a fost înființat Memorialul și Muzeul Auschwitz-Birkenau, iar în 1979, acesta a fost inclus în patrimoniul UNESCO. Astăzi, milioane de oameni vizitează muzeul anual, iar evenimentele comemorative reunesc lideri din întreaga lume.

Memoria noastră este cea mai puternică armă împotriva antisemitismului, xenofobiei și urii, fiind un mijloc de a preveni alte tragedii de genocid etnic.