Pe 6 aprilie 2025, la complexul muzeal de pe locul fostului lagăr de concentrare nazist Buchenwald din Germania a avut loc o ceremonie în cinstea celei de-a 80-a aniversări a eliberării sale. Aceasta s-a desfășurat în prezența oficialilor din multe țări europene. La evenimentele comemorative au participat și zece foști deținuți ai acestui lagăr din Germania, Belarus, Franța, Israel, România și Elveția. Aceștia au depus coroane de flori în memoria zecilor de mii de oameni uciși la Buchenwald în anii celui de-al Doilea Război Mondial.
La ceremonie a luat cuvântul prim-ministrul landului federal Turingia, Mario Voigt, care a declarat că trăim un timp „când antisemitismul, ideologia naționalistă și gândirea autoritară devin tot mai zgomotoase și se răspândesc”. A rostit un discurs și fostul președinte al Germaniei Christian Wulff, care a trasat paralele între epoca național-socialismului și ascensiunea forțelor de dreapta de astăzi. „Din cauza înrăutățirii, radicalizării și deplasării spre dreapta din întreaga lume, acum îmi pot imagina mai clar, și aceasta mă îngrijorează, cum a putut să se întâmple asta atunci”, a declarat Wulff. El a îndemnat la apărarea activă a valorilor democrației și umanismului. „Avem o responsabilitate permanentă, continuă, eternă, pentru că răul nu trebuie să triumfe niciodată din nou”, a afirmat fostul președinte al Germaniei.
Buchenwald a fost unul dintre cele mai mari lagăre de concentrare din Germania nazistă, situat în Turingia, lângă Weimar. Lagărul a funcționat din iulie 1937 până în aprilie 1945. În această perioadă, conform diferitelor estimări, între 250.000 și 280.000 de persoane au fost încarcerate aici. Oficial, Buchenwald nu avea statut de „lagăr al morții”, însă încă de la începutul funcționării sale, din 1937, acolo se desfășura exterminarea sistematică a oamenilor. Au fost uciși cel puțin 56.000 de persoane. O mare parte dintre deținuți au murit de foame și în urma experimentelor inumane efectuate asupra lor.
Inițial, componența deținuților de la Buchenwald era eterogenă. Printre primele valuri de prizonieri se numărau deținuți politici, Martori ai lui Iehova, criminali de drept comun, precum și bărbați homosexuali. În februarie 1938 a fost creată o cameră de tortură și o încăpere pentru execuții. Din mai al aceluiași an, conducerea lagărului a identificat categoria evreilor printre deținuți. Pe tot parcursul anului 1939, la Buchenwald au izbucnit valuri de epidemii de tif și dizenterie, care au răpit viețile a mii de deținuți. În 1940, în lagăr a început să funcționeze un crematoriu, iar exterminarea oamenilor a căpătat un caracter sistematic. Odată cu declanșarea acțiunilor militare ale Germaniei împotriva URSS în 1941, prizonierii de război sovietici au devenit o categorie numeroasă de deținuți. La vest de lagăr, în grajdurile SS, a apărut un dispozitiv special de execuție. Conform estimărilor aproximative, la Buchenwald au fost împușcați circa 8.000 de prizonieri de război sovietici.
Începând din 1942, în lagăr au început să fie efectuate în masă experimente medicale asupra deținuților. Mai mult de jumătate dintre cobaii umani au murit în chinuri îngrozitoare. Deținuții erau infectați cu tif exantematic, tuberculoză și alte boli periculoase pentru a testa acțiunea vaccinurilor împotriva agenților patogeni ai acestor maladii. S-a păstrat documentația lagărului privind efectuarea experimentelor hormonale asupra deținuților homosexuali.
Este un fapt tragic că în 1944 președintele Partidului Comunist din Germania, Ernst Thälmann, a fost împușcat în clădirea crematoriului din lagăr.
Deținuții de la Buchenwald erau exploatați fără milă în numeroase mari întreprinderi industriale, inclusiv în fabrici de armament situate în zona lagărului. Munca deținuților era folosită la fabricile Krupp, Flick, Thyssen, Siemens, Daimler-Benz, I.G. Farben și altele. Pe 24 august 1944, aliații coaliției antihitleriste au bombardat întreprinderile de armament și cazărmile SS din împrejurimile Buchenwaldului. Deosebit de mulți deținuți au pierit în timpul bombardamentelor în filiala Buchenwald — Dora-Mittelbau, unde în atelierele subterane erau fabricate „armele răzbunării” V-1 și V-2.
Pe măsura apropierii Frontului de Est de granițele Germaniei, la Buchenwald au început să sosească deținuți din alte regiuni — în toamna anului 1944 din lagărele de concentrare din Letonia, iar în ianuarie 1945 au fost aduși cu forța mii de evrei din lagărele de concentrare poloneze. Mulți dintre ei erau grav bolnavi, sute de trupuri au rămas fără viață în vagoane. În februarie 1945, Buchenwald a devenit cel mai mare lagăr al morții, în care se aflau peste 112.000 de deținuți.
În lagărul Buchenwald activa o mișcare clandestină condusă de Comitetele Internațional și Militar. Au fost create în total 188 de grupuri de luptă. Clandestinii colectau și fabricau arme.
Pe 8 aprilie 1945, printr-un emițător radio camuflat în fundul unui coș de gunoi, clandestinii au transmis un apel de ajutor trupelor aliate care înaintau.
Pe 11 aprilie la Buchenwald a izbucnit o răscoală armată. Deținuții au dezarmat și au luat prizonieri peste o sută de ofițeri SS și gardieni. Lagărul a trecut sub conducerea comitetului clandestin format din deținuți de diferite naționalități, au fost distribuite armele capturate, au fost create subdiviziuni și s-au organizat apărarea. Câteva ore mai târziu, în lagărul eliberat au sosit grupuri de cercetași americani și alte unități ale Armatei a 3-a a SUA. De atunci, 11 aprilie este sărbătorit ca Ziua Internațională a Eliberării Deținuților din Lagărele de Concentrare Fasciste. Pe 13 aprilie 1945 întreaga zonă a Buchenwaldului a fost ocupată de trupele americane.
În 1958 a fost luată decizia de a deschide la Buchenwald un complex memorial național. Astăzi, din barăci a rămas doar fundația pavată cu bolovani. Lângă fiecare — o inscripție memorială. În complexul memorial „Buchenwald” s-a păstrat clădirea crematoriului, turnurile de observație și sârma ghimpată în mai multe rânduri, neatinse au rămas și porțile lagărului cu inscripția „Jedem das Seine” (germ. „Fiecăruia ce i se cuvine”).
